Deșeurile biodegradabile, între micile dorințe ale investitorilor și marea nepăsare a autorităților
Conform datelor subevaluate raportate la Eurostat, populaţia României generează anual mai mult de 5 milioane tone deșeuri, din care aproximativ 3 milioane tone sunt deșeuri biodegradabile care ajung în proporţie de 90% la gropile de gunoi. Prelucrarea acestui tip de deșeuri în staţiile de compost sau de biogaz este blocată de inexistenţa unei taxe de depozitare reale și de o legislaţie care descurajează orice iniţiativă în domeniu. Despre deșeurile biodegradabile, economia circulară și legislaţia din România am vorbit cu unul dintre cei mai cunoscuţi specialiști în domeniu, Horia-Matei Bărdeanu, directorul Genesis Biopartner și membru fondator al Coaliţiei pentru Economia Circulară.
ecologic: Se vorbește foarte mult despre deșeurile de ambalaje și deșeurile electrice și electronice în contextul tranziției către o economie circulară. Ce loc ocupă deșeurile biodegradabile în acest nou tip de economie?
Horia-Matei Bărdeanu, directorul Genesis Biopartner: Deșeurile biodegradabile ar trebui să aibă o pondere destul de mare în economia circulară pentru că acestea reprezintă peste 50% din totalul deșeurilor, conform statisticilor europene.
Există un flux tehnic pentru produsele de sinteză, cum ar fi plasticul, aliajele, cauciucul și altele, dar mai există și un flux biologic. Acest flux biologic reprezintă fluxul natural. Este un model de la care ne inspirăm cu toții și care stă la bazele economiei circulare: fluxul de nutrienţi.
Practic, noi ar trebui ca tot ce luăm din pământ să utilizăm, să reciclăm, să valorificăm, să reutilizăm și să redăm înapoi naturii. În România am cam neglijat acest flux biologic, deoarece în politicile de gestionare a deșeurilor nu s-a pus accent pe partea biodegradabilă, în special pe acea fracție din deșeurile municipale. Or nu mai puțin de 60% din deșeurile municipale îl reprezintă deșeul biodegradabil, pentru care încă ne străduim să facem ceva, iar la noi de-abia acum a început să se discute subiectul, după ce a fost mediatizat intens la nivel european.
Se pare că noi abia din anul 2021 vom încerca timid, după lungi amânări, să direcționăm deșeul biodegradabil către instalații specifice de digestie anaerobă sau compost. În România se generează 3-4 milioane tone de biodegradabil pe an doar de la populație, cantitate care ajunge la gropile de gunoi.
ecologic: Care sunt efectele depozitării deșeurilor biodegradabile?
Horia-Matei Bărdeanu: Efectele sunt foarte bine știute. O să vă reamintesc doar câteva dintre ele: poluare, mirosuri neplăcute, întreținerea arderii la gropile de depozitare – și să ne gândim cât de des vedem la știri că a mai luat foc o groapă de gunoi, a mai luat foc un depozit ambulant de gunoi și așa mai departe – vorbim despre emanații de gaze, de CO2, încălzire globală și multe altele. Toate sunt în strânsă legătură. Din fericire, în zilele noastre avem posibilitatea rezolvării acestor probleme prin colectare separată, prin tratare, prin valorificare în aceleași instalații specifice precum cele de digestie anaerobă, cunoscute mai bine ca instalații speciale de biogaz sau, de ce nu, în instalații de compostare.
În România există astăzi instalații de biogaz, insuficiente ce-i drept, care utilizează deșeurile biodegradabile ca materie primă pentru producția de biogaz utilizat mai departe pentru a produce energie electrică și termică în instalații de cogenerare de înaltă eficiență. Instalațiile de biogaz care fac acest lucru reprezintă un model de bune practici și economie circulară, fiindcă deșeurile nu mai ajung la groapă, nu emană atâta miros și nici dioxid de carbon. Instalațiile de biogaz fac două lucruri: în primul rând recuperare energetică și în al doilea rând producție de fertilizator organic superior. Se spune că în România avem peste 100.000 hectare de soluri care tind să devină deșert. În aceste condiții, vă întreb: nu avem nevoie de fertilizatori?